Evaluări eficiente

de Alexander Hristov

 

Aşa cum probabil că ai observat deja, multe roluri implică să faci evaluări. Trebuie menţionat că „a evalua” înseamnă „a oferi feedback constructiv” astfel încât persoana care este evaluată să îşi îmbunătăţească prestaţia în moduri clare. A evalua nu înseamnă sub nici o formă a judeca sau a critica oameni.

 

Rolul de Evaluator de Discursuri este unul dintre cele mai importante roluri din cadrul Agora. Le vei oferi celorlalţi membri informaţiile necesare pentru a progresa de-a lungul programului educaţional.

 

Oricine este pregătit să devină un Evaluator de Discurs

 

Unele dintre întrebările pe care Evaluatorii de Discurs le adresează adesea sunt: „Am suficientă experienţă pentru a fi Evaluator de Discursuri?” sau „Am lucrat doar la câteva proiecte, sunt calificat să fiu Evaluator de Discursuri pentru un proiect avansat?”

 

De obicei, se presupune că dacă nu ai lucrat la prea multe discursuri ţi-ar lipsi cunoştinţele sau experienţa necesare pentru a fi evaluatorul discursului cuiva. 

Această idee este greşită, însă. Spre exemplu, gândeşte-te când ai fost recent la film cu un prieten. Ai avut o părere despre film sau despre cum au jucat actorii după ce aţi plecat de la cinema? Aş putea paria că printre primele lucruri pe care le-ai spus prietenului tău când s-a terminat filmul a fost „Wow, ce film bun! Mi-a plăcut mult...” sau „Vai, ce film cumplit. Actorii au jucat atât de prost!”. Şi totuşi nu eşti nici cineast, nici scenarist sau actor. 

Acelaşi principiu se aplică în multe alte zone ale vieţii noastre. Mergem la restaurant şi avem o opinie despre mâncare, chiar dacă nu suntem capabili să prăjim un ou fără să facem dezastru în bucătărie. Ne ducem la o piesă de teatru şi avem o opinie despre poveste şi despre cum joacă actorii, chiar dacă nu am absolvit vreo şcoală de teatru şi actorie. Ne ducem la un meci de fotbal şi avem o opinie despre cum a performat fiecare jucător, deşi noi nu practicăm nici un sport. 

Toate acestea se întâmplă deoarece nu facem o evaluare din punctul de vedere al unui profesionist. 

Ţelul unui Evaluator de Discurs nu este să evalueze vorbitorul dintr-un punct de vedere academic sau profesionist. 

Obiectivul unui Evaluator de Discurs este să îşi ofere opinia unui vorbitor din punctul de vedere al unui membru al publicului. 

În calitate de membru al publicului ştii ce ai văzut, ce ai auzit, şi ce te-a făcut să simţi acel discurs. Şi ai o viaţă întreagă de experienţă în a asculta discursuri în toate variantele posibile de context. 

Ţine cont şi de faptul că în calitate de Evaluator, pur şi simplu îţi exprimi opinia.

Obiective ca Evaluator

Ca Evaluator de Discurs, ai trei obiective principale:

• Să Motivezi vorbitorul. Vorbitorii sunt şi ei oameni; au aceleaşi griji şi nevoi de a fi acceptaţi precum toţi ceilalţi. Chiar dacă un vorbitor are un nivel avansat şi se prezintă încrezător, va avea aceleaşi îndoieli şi temeri interioare: „M-am descurcat bine?”, „Am fost convingător?”, „Ce cred oamenii aceştia despre mine?”, „Şi-au dat seama oare că am făcut greşeala aceasta şi aceea?”. Singura diferenţă dinte un vorbitor avansat şi un începător când vine vorba despre temeri este modul în care le controlează şi cum se descurcă cu ele. Aşadar, toţi vorbitorii vor apecia faptul că li se recunosc meritele şi că sunt încurajaţi atunci când li se semnalează ce lucruri au făcut bine.
• Să Educi vorbitorul şi publicul. Ca Evaluator, nu trebuie doar să menţionezi ce aspecte pot fi îmbunătăţite, ci şi de ce sunt importante aspectele respective. Nu spune doar „Eu aş folosi mai multe intonaţii”. Explică de ce este important să schimbi intonaţia în general, şi pentru proiectul respectiv. Explicaţia i se adresează vorbitorului, dar şi educă publicul deoarece unul dintre modurile principale de a învăţa lucruri noi este să observăm ce fac alţii.
• Să Ajuţi vorbitorul să îşi îmbunătăţească prestaţia. Toţi vorbitorii doresc să îşi îmbunătăţeasca prestaţia, chiar şi cei avansaţi. Dacă nu ar fi aşa, s-ar grăbi să ţină discursuri la conferinţe, nu ar participa la întâlnirile de club! Pentru a Ajuta un vorbitor să fie mai abil, trebuie să îi oferi sfaturi aplicate şi utilizabile: lucruri pe care consideri că le-ar fi putut face mai bine pentru ca discursul său să fie mai eficient.

Nu recomand neapărat să ţii minte aceste obiective drept „Ţinta MEA”, dar dacă formula te ajută să le reţii, de ce nu?

 

Ce trebuie să faci ca Evaluator – Înainte de Întâlnire

Pentru a fi un Evaluator eficient, trebuie să ai informaţii despre persoana care va susţine discursul, dar şi despre proiectul în sine. Chiar dacă eşti Evaluator „voluntar” în cadrul întâlnirii în sine, îţi poţi face timp înainte să înceapă întâlnirea pentru a încerca să urmezi aceşti paşi.

 

1. Citeşte despre proiect

Citeşte întreaga descriere a proiectului pe care îl va prezenta vorbitorul. Acordă atenţie mai ales obiectivelor de studiu şi celor principale. Acestea sunt aspectele cele mai importante din cadrul proiectului pentru acel vorbitor.

 

2. Determină natura Contextului

Toate Evaluările trebuie adaptate contextului în cadrul căruia au loc. Contextul include aspecte precum:

• Obiectivele Proiectului
• Obiectivele generale ale nivelului educaţional pe care îl aprofundează vorbitorul
• Nivelul Educaţional al vorbitorului
• Interesele vorbitorului
• Locaţia
• Ora
• Evenimentele precedente şi următoare.

Spre exemplu, pentru a înţelege în ce mod poate influenţa contextul o evaluare bună, gândeşte-te la nivelul vorbitorului. Când este începător în domeniul vorbitului în public, feedbackul asupra elementelor de bază, spre exemplu să menţină un contact vizual bun cu publicul, poate fi explicat pe îndelete. De pildă, „În timp ce susţii discursul, nu te uiţi prea mult înspre publicul din partea stângă. Este important să menţii un contact vizual bun cu toţi membrii publicului, din mai multe motive: atrage imediat atenţia persoanei la care te uiţi, transmiţi o senzaţie de încredere şi autoritate, şi creezi o atmosferă de conversaţie amicală unu la unu cu persoana respectivă.”

Dar dacă vorbitorul este unul experimentat, care deja a parcurs 20 de proiecte, explicaţia de mai sus ar fi exagerată şi ar irosi un timp preţios pe care l-ai petrece mai bine concentrându-te asupra aspectelor mai puţin familiare vorbitorului. Dar ţine cont: asta nu înseamnă că nu trebuie să menţionezi acel aspect deloc. Dimpotrivă, toţi vorbitorii, chiar şi cei mai avansaţi, greşesc uneori în privinţa unor aspecte de bază. Aşa că spune ceva precum: „În timp ce susţineai discursul, nu te-ai prea uitat înspre partea stângă a publicului”, dar nu zăbovi asupra aspectului; un vorbitor avansat deja ştie la ce te referi. 

Vorbitorii avansaţi preferă să primească mai multe sugestii pentru a-şi îmbunătăţi prestaţia, de obicei, în timp ce vorbitorii începători au nevoie de mai multă încurajare şi doar de câteva sfaturi pentru o livrare mai bună.

Locaţia este şi ea importantă când vine vorba despre context. Vorbitorii abili trebuie să se adapteze la locaţii nefericite:
 

• Geometria - Uneori, locaţia este nefericită în sensul că publicul nu este concentrat într-o singură zonă, ci împrăştiat în diferite forme. Vorbitorii abili trebuie să se asigure că se adresează tuturor şi stabilesc un contact vizual cu toţi membrii publicului, indiferent unde anume sunt aceştia aşezaţi.
• Acustica - Unele locaţii au o acustică slabă şi un vorbitor abil trebuie să compenseze modulându-şi vocea.
• Lumina - Uneori lumina este prea slabă, iar vorbitorul trebuie să accentueze anumite lucruri pentru ca publicul să nu adoarmă. Uneori luminile sunt prea puternice, iar acest lucru devine o problemă dacă vorbitorul utilizează materiale auxiliare sau echipament tip proiector.
• Temperatura - Dacă în locaţie nu sunt condiţii potrivite de temperatură, umiditate şi ventilare oamenii se vor concentra mai mult asupra stării lor de disconfort, ceea ce va impune eforturi suplimentare din partea vorbitorului pentru a le menţine atenţia. Uneori, un vorbitor bun poate include o remarcă potrivită (de natură umoristică, de obicei) legată de factorii în cauză şi să realizeze instant o conexiune cu publicul, dobândind o predispoziţie pozitivă aproape fără nici un efort.

Ziua şi Ora sunt de asemenea factori foarte importanţi când vine vorba despre un discurs, deşi în condiţiile clubului vor fi relativ constante deoarece majoritatea cluburilor au întâlniri la aceeaşi oră şi în aceeaşi zi a săptămânii. Însă pentru proiecte în afara clubului şi pentru situaţiile din lumea reală, în general, un discurs prezentat într-o luni dimineaţa nu este la fel cu unul prezentat într-o vineri, imediat înainte să se încheie programul de lucru, când oamenii au deja gândurile şi prezenţa de spirit departe de locaţia în care se prezintă acel discurs. Un discurs de la ora 8.00 nu ar trebui să fie la fel cu unul susţinut imediat înainte sau după prânz.

 

3. Contactează Vorbitorul

Treaba ta cu Evaluator începe cu mult înainte de întâlnirea propriu-zisă. Mulţi vorbitori au obiectivele lor adiţionale în cadrul fiecărui proiect. Mulţi vorbitori doresc să se asigure că au învăţat şi au pus în practică anumite lucruri din cadrul proietelor precedente. Le este de foarte mare ajutor să li se sublinieze cât de mult succes (sau nu) au avut în legătură cu asta. Poate că vorbitorul are obiceiul să se uite prea mult înspre partea stângă a publicului? Poate că vorbitorul are obiceiul să păşească în faţă şi în spate pe toată durata discursului? Sau poate vorbitorul doreşte să se asigure că pronunţă clar şi corect cuvintele? Sau că este auzit în toată sala?

Din aceste motive, trebuie să contactezi vorbitorul înainte de întâlnire şi să-l întrebi dacă doreşte să fii atent la ceva anume, pe lângă obiectivele proiectului.

4. Pregăteşte de înainte evaluarea ta

Deşi încă nu ai auzit discursul, poţi decide ce strategie de evaluare vei folosi înainte de întâlnire şi să pregăteşti structura generală. Spre exemplu, ai putea decide înainte că vei începe cu un comentariu pozitiv legat de cum era acel vorbitor la începutul programului. Sau poate decizi să începi cu experienţa ta personală cu acel proiect. Un membru al clubului începea fiecare evaluare a sa spunând „Discursul tău îmi aminteşte de...”, şi apoi continua cu o povestioară personală foarte scurtă. 

Poţi şi să alegi nişte citate care s-ar putea aplica în cazul acelui proiect. Spre exemplu, pentru proiectul „Dezvoltarea discursului” în cadrul căruia obiectivul principal este utilizarea limbajului eficient atunci când elaborezi un discurs, îmi place să includ următorul citat din Antoine de Saint-Exupery:

„Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită.”

Acest citat demonstrează nevoia de a utiliza un limbaj care transmite imagini şi sentimente puternice către public. 

Ţine minte că o Evaluare este şi ea un discurs în sine, şi ar trebui să aibă toate caracteristicile unui discurs bun: structură, mesaj, claritate, ritm şi aşa mai departe. 

Poţi de asemenea să pregăteşti în anticip aspectele principale asupra cărora doreşti să te concentrezi, şi poate să notezi nişte cuvinte cheie pe care ulterior doar le vei sublinia sau bifa (unora le place să pună semnele „plus” şi „minus”) în funcţie de cum se descurcă vorbitorul. Este binevenit orice pas te ajută să economiseşti timp atunci când îţi notezi impresiile în timp ce se susţine discursul, deoarece îţi permite să te concentrezi mai mult asupra discursului. 
 

Ce trebuie să faci ca Evaluator – În timpul Întâlnirii

 

Unde să stai.

Ar trebui să stai pe un loc firesc, nu unul care indică o poziţie privilegiată. Nu cădea în capcana de a sta pe primul rând pentru a „vedea şi auzi mai bine” vorbitorul, pentru că publicul, în general, nu o va percepe în acest fel. Ţine cont de faptul că tu, ca Evaluator, nu eşti vreun fel de jurat oficial care judecă performanţele cuiva iar opinia ta nu este mai importantă decât a celorlalţi. Eşti pur şi simplu un membru din public căruia i s-a oferit oportunitatea de a-şi face cunoscute punctele de vedere în public printr-un mic discurs de Evaluare.

 

Ascultă cu atenţie

Se subînţelege că pentru a evalua un Discurs trebuie să îl asculţi cu mare atenţie. În mod ideal, până acum ţi-ai pregătit lucrurile asupra cărora vrei să te concentrezi astfel încât nu îţi vei petrece timpul scriind discursul tău integral. Ignoră băuturile, mâncarea, telefonul tău mobil, persoanele aşezate lângă tine sau acel membru al clubului de care eşti îndrăgostit/ă. Uită de orice altceva în afară de discurs.

 

Ia notiţe

Indiferent cât de bună consideri că este memoria ta, te înşeli. Nu te amăgi crezând că vei ţine minte să spui un lucru sau altul despre discurs – notează-ţi. În timp ce se derulează evenimentele, notează mai ales:

• Orice citate sau propoziţii pe care le consideri foarte bune sau memorabile
• Orice gesturi sau mişcări care au fost foarte inspirate pentru a susţine mesajul principal (sau care, dimpotrivă, au fost nepotrivite, exagerate sau deplasate)
• Orice materiale auxiliare care au fost remarcabile sau care nu au fost utilizate cu succes
• În general, orice element al prezentării care a fost foarte bun (sau dimpotrivă)

Atunci când iei notiţie, asigură-te că le notezi astfel încât să le poţi citi ulterior! Au fost destui evaluatori care au avut dificultăţi pe scenă din cauză că nu şi-au putut citi scrisul.

O altă idee bună este să scrii mare şi cu majuscule. Acest lucru te va ajuta nu doar să citeşti ulterior cu uşurinţă, ci şi să te eliberezi de hârtie neţinând-o în mână. Ai putea să o laşi pe pupitru sau pe un scaun din primul rând şi să citeşti de la distanţă.

În timp ce îţi iei notiţe, hotărăşte şi cât de important este fiecare aspect pe care îl notezi. În timp ce susţii discursul de evaluare, nu vei avea timp să spui chiar tot ce doreai. Aşadar este o strategie bună să asociezi un număr în funcţie de importanţă pentru fiecare observaţie (unii preferă să le noteze cu „+”, „++” şi „+++” spre exemplu, şi cu „-” aspectele ce pot fi îmbunătăţite) şi apoi să scrii rapid un plan al lucrurilor pe care vrei să le spui când se încheie discursul. 

Arată că eşti implicat

Deşi nu ar trebui să facă asta, vorbitorii acordă mai multă atenţie evaluatorului decât celorlalţi din public. Până la un punct, acest lucru este firesc şi devine problematic. Dar asta înseamnă o responsabilitate sporită pentru tine. Ar trebui să arăţi că îţi pasă de discurs oferind mai mult contact vizual, mici gesturi aprobatoare precum încuviinţatul, şi să oferi susţinere atunci când este imperios necesară – spre exemplu, atunci când vorbitorul prezintă o glumă sau o anecdotă haioasă.

Ce nu se evaluază

În timp ce asculţi discursul, este important să ai în vedere atât ceea ce trebuie evaluat, cât şi ceea ce nu se evaluează:

• Alegerea conţinutului nu se evaluează de obicei, decât pentru a spune în ce măsură se leagă de îndeplinirea obiectivelor unui proiect. Spre exemplu, dacă proiectul este pe tema Limbajului Corpului, atunci poţi comenta în legătură cu măsura în care subiectul a oferit şansa de a vorbi despre asta sau nu. În afară de asta, vorbitorii sunt liberi să aleagă orice subiect despre care doresc să vorbească.

 

• Conţinutul nu este evaluat de obicei, în afară de situaţiile unor proiecte anume. Chiar dacă nu eşti de acord cu un anumit conţinut, încearcă să nu comentezi despre asta şi cu atât mai puţin să te contrazici cu vorbitorul sau să începi o dezbatere pe tema „cine are dreptate şi cine nu”.

 

• Nu se evaluează niciodată persoana. Nu ar trebui să comentezi despre haine, stil, opţiunile în privinţa accesoriilor, decât dacă au afectat discursul într-un mod anume. Spre exemplu, dacă vorbitorul are un set de brăţări care fac zgomote ce distrag atenţia de la discurs de fiecare dată când îşi mişcă mâna, ar trebui să subliniezi acest lucru. Dar sunt complet nepotrivite comentarii de genul „Astăzi ai purtat o rochie foarte frumoasă” sau „Ce costum frumos ai purtat azi!”.

 

Ce trebuie să faci ca Evaluator – Evaluarea în sine

De obicei, abordarea recomandată pentru a susţine un Discurs de Evaluare este ceea ce se numeşte „abordarea sandviş”, care combină un strat de feedback pozitiv şi lucruri care ţi-au plăcut cu un strat de lucruri ce pot fi îmbunătăţite, şi apoi cu un strat final de lucruri care ţi-au plăcut. Sandvişul poate avea mai multe nivele dacă repeţi această structură.

	Comentarii pozitive
	Aspecte de îmbunătăţit
	Comentarii pozitive

Cât de „gros” să fie fiecare nivel? Asta depinde de nivelul şi încrederea în sine a vorbitorului.

• Pentru vorbitori începători, nişte proporţii precum 40% pozitiv, 20% îmbunătăţiri, 40% pozitiv sunt foarte încurajatoare. Acest lucru ar însemna că probabil ai menţiona doar câteva lucrui de îmbunătăţit în cadrul evaluării, doar aspectele principale.

• Însă vorbitorii mai avansaţi probabil că ar prefera proporţii precum 20%, 50%, 30%, adică între cinci şi şase aspecte de îmbunătăţit şi două-trei puncte pozitive.

 

Cum să prezinţi feedbackul pozitiv

Feedbackul pozitiv este cea mai uşoară parte, de obicei, dar este foarte uşor să cazi în câteva capcane precum:

• Lauda - Lauda este clar pozitivă şi toată lumea se bucură să fie lăudată, dar nu este feedback. Diferenţa este că lauda este generală, iar vorbitorul nu poate să ştie ce anume a făcut astfel încât să fie lăudat pentru a putea repeta asta sau să dezvolte aspectul respectiv. Spre exemplu: „Te-ai descurcat foarte bine cu povestea. Bravo!” – aceasta este o laudă generală. Însă dacă spui: „Te-ai descurcat foarte bine cu povestea. Mi-a plăcut personajul care era o fetiţă şi cât de detaliată a fost descrierea ei, precum şi modul în care i-ai imitat vocea”, acesta este feedback pozitiv. Evită mai ales adjectivele generice care nu spun nimic, precum „varietate de intonaţii bună”, „discurs bun”, „prezentare fantastică”, exceptând situaţia în care sunt urmate de o explicaţie pentru punctul acesta de vedere.
• Banalităţi - Nu cădea în capcana de a oferi feedback potizitv sau, mai rău, laude, pentru aspecte banale. Acest aspect este cu atât mai important pentru vorbitorii avansaţi. Pentru un începător, este un lucru bun şi încurajator dacă menţionezi că nu a folosit notiţele sau că a avut contact vizual bun cu publicul şi să comentezi pe această temă. Însă pentru un vorbitor experimentat aceste lucruri ar trebui să fi devenit banalităţi. Pune-te în locul unei persoane care a prezentat deja peste 20 de proiecte şi aude pentru a 21-a oară „Nu ai folosit notiţele, ceea ce este minunat pentru că...”
• Prea mult feedback pozitiv.  Ce e mult, strică. Toţi membrii se alătură clubului Agora pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile şi a învăţa. Dacă o Evaluare conţine 80% - sau mai rău, 100% feedback pozitiv -, atunci membrul respectiv ar putea să gândească „OK, dacă sunt atât de bun, de ce să mai vin aici?”
• Feedback pozitiv ca scuză sau semnale mixte.  De multe ori, oamenii folosesc feedbackul pozitiv ca scuză sau ca îndulcire pentru ceea ce urmează. Poţi vedea asta în enunţuri precum „Mi-a plăcut..., DAR...”. Acel „dar” practic anulează tot ce ai spus înaintea sa şi transformă asta într-o introducere irelevantă pentru afirmaţia reală care urmează. Evită astfel de formulări. Feedbackul pozitiv ar trebui să fie de sine stătător.

 

Cum să prezinţi Feedbackul pentru Îmbunătăţiri 

De obicei, această parte este cea mai greu de prezentat. Câteva motive din cauza cărora poate fi dificil ar fi:

• Nu ne place să criticăm
• Nu suntem încrezători în propria experienţă
• Nu suntem încrezători în propriile calificări
• Nu suntem siguri că am auzit sau văzut bine

Pentru a le depăşi, ţine minte că nu evaluezi vorbitorul, ci doar îţi exprimi punctul de vedere şi îi oferi sfaturi despre ce poate îmbunătăţi.

Pentru a fi de ajutor, aspectele de îmbunătăţit trebuie să:

• Fie specifice. Din nou, asta face diferenţa dintre critică şi feedback. Critica, la fel ca şi lauda, este generală şi de multe ori personală. „Ţi-ai folosit limbajul corpului puţin prea mult” este un exemplu de critică. Însă ai putea spune: „Atunci când ai sărit pe masă şi te-ai purtat ca o gorilă şi apoi te-ai agăţat de lustră, cred că a fost puţin cam mult limbaj al corpului”.
• Ofere sfaturi. Asta înseamnă nu doar că subliniezi cu precizie care părţi ale prezentării ar putea fi îmbunătăţite, ci oferi şi sfaturi despre cum pot fi îmbunătăţite. Mergând mai departe cu exemplul precedent, poţi adăuga „Cred că doar ţinând braţele şi arcuindu-ţi spatele ca o gorilă şi mergând câţiva paşi în acest fel are fi fost suficient pentru a transmite mesajul.”
• Aplicabile. Asta înseamnă că persoana respectivă trebuie să poată face ceva în legătură cu aspectele care nu ţi-au plăcut. Spre exemplu, dacă persoana aceea are o voce răguşită sau joasă, atunci asta îi este vocea. Nu este feedback constructiv să spui „Aş spune ca atunci când citeşti pozii romantice să foloseşti o altă voce, mai blândă şi melodică.”

Când vine vorba despre prezentarea punctelor ce pot fi îmbunătăţite:

• Nu repeta recomandările. Este suficient să le spui o dată, nu trebuie să le menţionezi din nou.

• Nu utiliza limbaj imperativ. Nu eşti şeful vorbitorului. Încearcă să eviţi formulări precum „Ar fi bine să”, „Este necesar să” (sau, Doamne Fereşte, detestatul „trebuie să”), sau limbaj care „arată cu degetul”, în general. În schimb, se recomandă să spui „Eu aş face aşa şi pe dincolo”, „Aş recomanda să faci asta astfel”, „Aş zice să”, „Aş prezenta ideea ca” şi aşa mai departe.

• Nu vorbi în termeni absoluţi. Ţine minte că nu afirmi nişte adevăruri absolute, ci îţi exprimi punctul de vedere. Nu: „Lipsea varietatea de tonalităţi”. În schimb, poţi spune „Nu am remarcat să fi fost prea multă varietate de tonalităţi – ţin minte doar trei situaţii, când ai imitat fetiţa, lupul şi bunica.”

• Nu vorbi în numele altora. Din nou, acest lucru se leagă de punctul precedent. Nu ai nimic de dovedit vorbitorului sau publicului. Spre exemplu, „Cred că suntem cu toţii de acord că limbajul corpului poate fi îmbunătăţit”.

• Şi, în sfârşit, precizează ce ai observat, nu face presupuneri despre motivele din spatele celor observate. Spre exemplu, nu spune „Consider că discursul nu a fost bine pregătit” din moment ce nu poţi baza o asemenea presupunere pe nimic. Dar poţi spune ceea ce ai considerat tu: „Am considerat că în unele momente erai ezitant sau nesigur în legătură cu ce vei spune”.

 

Concluziile Evaluării

Concluziile Evaluării ar trebui să rezume punctele pozitive, punctele ce pot fi îmbunătăţite, şi să se încheie într-o notă motivaţională şi încurajatoare.

Încearcă să eviţi clişeele, mai ales mult prea des utilizatul „Aştept cu entuziasm următorul tău discurs”. Încearcă să fii creativ. Planifică-ţi concluziile chiar înainte să planifici discursul.

 

Ce trebuie să faci ca Evaluator – După Întâlnire

După întâlnire, discută cu persoana pe care ai evaluat-o pentru a afla dacă are orice neclarităţi sau întrebări.
Ţine minte de asemenea să îi completezi fişa de evaluare pentru acel proiect.

 

Cum să devii un Evaluator foarte bun

Excelenţa se obţine prin exerciţiu, ca de obicei. Dar nu trebuie să fii evaluator pentru a acumula exerciţiu. Spre exemplu, poţi parcurge toţi paşii pe care îi presupune o evaluare fără să o prezinţi în public. Şi este mereu educativ să compari evaluarea ta cu cea prezentată de Evaluatorul de la întâlnirea de club.

 

Atunci când tu eşti evaluat/ă

 

Atunci când tu eşti persoana evaluată, acceptă evaluare cu modestie şi ca pe un dar. Evaluatorul este acolo pentru a te ajuta să progresezi. Nu lua nimic din asta personal.

Nu te certa cu Evaluatorul, cu atât mai puţin în timpul respectivei evaluări – îşi menţionează opinia, pur şi simplu, şi îţi comunică în ce fel a văzut şi resimţit prezentarea ta.

Dacă doreşti să faci comentarii sau să discuţi ceva cu Evaluatorul, fă asta după întâlnirea de club.

 

Când să NU fii Evaluator

 

Odată ce devii un Evaluator activ şi apreciat în cadrul clubului, vei fi tentat să aplici aceste abilităţi şi altundeva. Fii foarte prudent când faci asta, dacă o faci. Vorbitorii de la Club vin cu scopul de a fi evaluaţi şi să primească feedback, se aşteaptă la asta şi apreciază asta. Dar nu la fel putem spune despre oameni în general şi cu atât mai puţin despre vorbitorii de la alte evenimente. 

Imaginează-ţi că participi la o ceremonie de premiere, după care te duci la câştigător şi îi spui ceva de genul „Mi-a plăcut discursul tău de acceptare al premiului. Mi-a plăcut cum ai proiectat vocea spre spatele sălii astfel încât să te poată auzi toţi. Aş putea sugera să menţii mai mult contact vizual cu publicul? Am observat că te uitai mai multe înspre partea dreaptă a sălii, şi...”

Oricât de ridicol ar părea, astfel de lucruri se întâmplă.

Este o diferenţă între a fi profesor atunci când ţi se cere să intervii şi să oferi feedback, şi a ţine morală lumii, în general.